Why do we vote for extreme parties sometimes?

Because some injustice drives us nuts and we become extremist.
19% (13 votes)
Because it is sometimes the rational way to vote even if we remain centrist.
81% (54 votes)
Total votes: 67

Comments

In Romania,in special ..partidele care au avut o influenta mare au fost cele de extrema dreapta si extrema stanga!O sa iau cazul din Romania!Am facut un sondaj acum cativa ani pentru 100 de persoane de diferite varste!Voiam sa vad cu cine voteaza in special si de ce au acele alegeri!Parerile au fost impartite..dar peste 70 la suta mi au raspuns ca pentru ei nu are relevanta daca partidul este de centru,de extrema drapta,sau extrema stanga..ca ei se lasa influentati in general de mass-media!
Total votes: 15
Peer vote

Aș putea spune că oamenii recurg la extremism din frustrare în principal, dar și din motive de sărăcie, rasism sau naționalism, asta dacă stăm și ne uităm în trecut unde se observă cazurile Germaniei sau ale Rusiei. În momentul de față problemele economice, cu care se confruntă o bună parte din statele UE, fac extremismul să se ridice din nou în Europa. Cazuri precum Front National, Podemos, Brexit Party sau PIS duc o luptă acerbă în care promovează islamofobia, separarea față de UE, discriminarea și populismul, astfel hrănind ură omanilor de rând, aceștia ajungând la ideea că toate problemele lor se datorează celor enumerate.
Total votes: 15
Peer vote

Pentru a putea înțelege de ce uneori votăm partide extremiste trebuie să ne familiarizăm cu noțiunile de vot de proximitate și alegător median,de asemenea trebuie să ținem cont de tipul de alegeri pe care îl analizăm(europarlamentare,parlamentare,locale).Generic vorbind cetățenii votează candidații apropiați de orientarea lor ideologică,interesele și opiniile lor.Acest fenomen este intitulat vot de proximitate,votăm ce este mai aproape de interesele noastre.Nu toți cetățenii își însușesc o anumită ideologie politică și în mod clar nu toți cetățenii își însușesc o ideologie în același grad. Susținătorii extremelor politice sunt de obicei foarte activi,participând la alegeri dar și la dezbaterile din jurul alegerilor.În majoritatea sistemelor politice apare o falie de cetățeni ce nu rezonează puternic nici cu stânga dar nici cu dreapta,aceștia sunt alegătorii mediani ce hotărăsc soarta alegerilor. Marile partide țintesc mereu această masă de indivizi pentru a își putea asigura victoria în alegeri.Tipul alegerilor este crucial în descifrarea comportamentului indivizilor. De exemplu alegerile considerate mai puțin importante de către cetățeni precum alegerile europarlamentare determină o atitudine mai lejeră a votanților fiind înclinați să voteze partide extremiste pentru a le testa comportamentul.Revenind la gradul de implicare,susținătorii partidelor extremiste au o prezentă constantă la vot în timp ce alți votanți pot omite o rundă de alegeri doar pentru că nu o consideră suficient de importantă.Este crucial să abandonăm perspectivele fataliste,de cele mai multe ori votăm partide extremiste ca reacție împotriva direcției în care merge politica din țara noastră.Dacă tu ești un votant al partidelor de centru-dreapta și partidul aflat la putere este unul de tip neo-marxist vei avea tendința ca la următoarele alegeri să votezi un candidat de extremă dreapta pentru a redresa direcția vieții politice. În concluzie,votul de proximitatea,votul direcțional,alegătorul median dar și tipul de alegeri ne oferă explicația faptului că uneori votăm partide extremiste.
Total votes: 16
Peer vote

Consider că rata creșterii „popularității” partidelor extremiste se datorează în primul rând unei rate scăzute la alegeri. Oamenii de centru sunt mai puțin interesați de alegeri fiind tot mai mulți neinteresați de politică. Mediana electorală neprezentânduse la vot, vom observa o rată a creșterii votului pentru patidele extremiste deoarece acestea au un electorat constant care se va prezenta mereu la vot. De asemeni, nu putem nega faptul că partidele extremiste câțtigă teren și datorită nemulțumirii și frustrarii oamenilor care doresc o schimbare, chiar si una radicală.
Total votes: 16
Peer vote

Partidele extremiste au avut mereu un cuvant important de spus in jocurile politice de-a lungul timpului iar politicenii acestor partide se bucura de o sustinere ampla din partea poporului, si cu timpul reusind sa adune cat mai multi adepti. In multe sisteme parlamentare alegatorii se confrunta cu o multitudine de partide, fiecare cu proria sa viziune si cu proriile sale promisiuni pentru viitor. Aparitia unei probleme la nivel national, cum ar fi cea a imigrantilor fara a se lua in calcul modul prin care acestia vor fi integrati si primiti in societate au dus la decizii din partea poporului iar aceste partide urmarind sa suplineasca nevoile cetatenilor, cu promisiuni false, au determinat alegatorii sa voteze aceste partide extremiste.
Total votes: 18
Peer vote

Într-adevăr ,succesul recent pe care l-au înregistrat partidele extremiste la alegerile europarlamentare este poate surprinzător,însă demonstrează acest lucru că democraţia nu funcţionează? Funcţionează, dar într-un sens bun pentru ei. Democraţia a mers mereu, dar rezultatele nu se văd. De-asta pentru unii un partid extremist ar fi o soluţie mai bună. La recentele alegeri europarlamentare nouă partide de extremă dreaptă au obţinut locuri în Parlamentul European. Printre ele se află o formaţiune neo-nazistă în Germania (catalogată rasistă şi antisemită), Frontul Naţional în Franţa, mişcarea naţionalistă Jobbik din Ungaria şi UKIP în UK. Alte motive care se află la baza acestor alegeri sunt, după parerea mea, dezinformarea și ignoranța alegătorilor. Lipsa de informare poate avea consecințe pentru o întreagă populație, o soluție poate fi organizarea unor politici de informare mult mai riguroase pentru ca alegătorul să aibă o imagine mult mai clară asupra opțiunilor sale, și pentru a nu fi indus în eroare dat fiind numărul mare de partide înscrise în cursa pentru câștigarea alegerilor.
Total votes: 14
Peer vote

La nivelul alegătorilor, atitudinea mai extinsă, cea de opțiune pentru extreme dreaptă, este explicată de amenințarea resimțită de cetățeni în urma schimbărilor rapide în societățile post-industriale. Lucrătorii manuali au educație minimă sau medie își pierd locurile de muncă ca urmare a schimbării modurilor de muncă, de producție și intră în competiție pentru locuri de muncă și locuințe cu imigranții. Partidele extremiste tind să fie mai degrabă eurosceptice, în timp ce partidele aflate la mijloc tind să sprjine întegrarea europeană. Alegătorii ale căror sentimente eurosceptice sunt mai pronunțate tind să voteze pentru partidele extremiste, și cei care au studii medii sau mici, lucrători manuali sau industriali, slabi calificați. Fiecare al 10-lea alegător european este un susținător convins al partidelor extremiste potrivit unui sondaj efectuat în 12 țări UE și publicat vineri, înaintea alegerilor parlamentare europene din Mai. Studiul susține că oamenii sunt cel mai mult receptivi la partide extreme când simt că opiniile lor sunt reprezentate din principalul curent politic.
Total votes: 13
Peer vote

De început, pe această temă de interes general, nu pot face abstracție de o vorbă de duh spusă de către marele Gabriel Garcia Marquez: „Eu nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. Eu sunt inteligent”. Partidele politice pot fi clasificate în funcție de ideologie. Acest factor „filosofic” este definitoriu și vital, caracterului sau actului politic exercitat. Există și excepții de la regulă, când un partid, forțat de circumstanțele interesului, se abate de la conduita și traiectoria trasată de cutumele ideologice. Nominalizarea sau consacrarea celor două mari orientari politice: „de stânga” și „de dreapta”, parvin de la Revoluția Franceză (1789). Moment istoric care a disociat natura partidelor, prin poziționarea partizanilor în Adunarea Națională a reprezentanților Stării Generale din Franța; Inițial, pe fondul simplificării procedurii de numărare a voturilor, deputații partizani ai regalității s-au așezat în dreapta președintelui Adunării, pe când, opozanții săi, la stânga. Astfel, această geografie ideologică a făcut școală în nenumărate țări și acest vocabular a devenit suficient de universal pentru a rezuma divizarea spectrului politic.Suporterii dreptei politice, de-a lungul istoriei, au militat frecvent pentru conservarea statu-quo-ului, astfel făcând apel la ordine, echilibru, morală și tradiție. În raport cu viziunea optimistă a stângii politice, dreapta se mișcă într-un perimetru mai pesimist cu privire la natura umană. Ca sistem filosofic, dreapta nu pornește de la ideea că omul este obligatoriu îndreptat spre rău, ci consideră că ceea ce poate încolți în sine poate constitui un pericol constant. Așa cum am enunțat în rândurile anterioare, principiile după care dreapta se ghidează pe firmamentul politic prezent sunt cele de morală, familie, ordine, Liberalismul fiind un exponent centripet al acestei gândiri politice. Liberalismul, ca sistem rațional în politică, poate fi explicat din două puncte de vedere: economic și politic. Astfel că, economicește, liberalismul se conturează logic prin suportul oferit economiei de piață și pachetului de inițiative private. În acest context, spre deosebire de libertarieni, liberalismul nu privește/nu implică doctrina corporatismului, capitalismul sălbatic, concurența neloială ori statul minimal. Fiindcă am amintit de statul minimal, formulă îndelung reverberată pe sticlă, consider că se necesită o clarificare a ideii: La rigoare, statul minimal este acea entitate națională care nu prezintă tendințe de imixtiune pe piața economică internă și în sectorul educației, limitându-și controlul la păstrarea ordinii și echilibrului în societate. Liberalii, corect ideologic, nu susțin crearea statului minimal. Libertarienii sunt cei care militează pentru această neintervenție a statului, iar cele două argumente de bază ale lor sunt: descentralizarea administrativă în tandem cu debirocratizarea sistemului. Cu toții observăm dinamica crizei financiare, în Europa și mai ales în România. Acest lucru a îndreptat multe bănci spre a cere intervenția statului pentru a nu se confrunta ireversibil cu falimentul. În Europa, o mare parte a sistemului bancar, care până acum era în sectorul privat, a fost naționalizat. Dacă statele și-ar fi exersat un comportament minimal atunci criza economică ar fi luat amploarea unui haos deplin. În același timp, un alt concept frecvent dezbătut în arena doctrinară a liberalismului este ideea de “welfare state”, adică acel stat care pune la dispoziția cetățenilor săi un pachet cu servicii gratuite (subvențioate de stat) precum sănătatea, educația ș.a. În al doilea rând, Politicește, a fi liberal constă în a milita pentru o implicare cât mai scăzută a statului în treburile cetățeanului și de a susține drepturile fundamentale ale fiecărui individ în parte. Iar aici subliniez setul de drepturi naturale la care liberalismul face trimitere: dreptul la viață, dreptul la proprietate privată, dreptul la tratament egal în fața justiției, dreptul la exprimarea liberă, dreptul de a practica o religie proprie, dreptul de a vota liber ș.a. Majoritatea acestor valori politico-juridice sunt consacrate în Declarația universală a drepturilor fundamentale ale omului (ONU) și în Convenția europeană a drepturilor omului (UE). Foarte curios este faptul că aceste drepturi inalienabile sunt Liberale pentru că nu se substituie principiului democratic, mai exact, ele se plasează sub magisteriul Constituției în vigoare. Iar acest lucru înseamnă că atât timp cât Constituția rămâne intactă, aceste drepturi și libertăți pot fi exercitate de către orice cetățean, fără a fi supuse unui sufragiu popular – adică în cazul unui vot/referendum aceste drepturi să fie decise de o majoritate pentru ca ele să fie impracticabile pentru un grup social/etnic. În cazul în care cititorul agrează aceste două viziuni, înseamnă că se poate considera, ideologic un liberal, adică în traducere europeană, un susținător al dreptei. Încă de la începuturi gândirea politică de stânga a fost atribuită mișcării reformiste pentru că milita pentru modernizare, transformare sistemică și progres social. Aripa stângiștilor, mai ales în vremurile de tribulație ale revoluției franceze, contesta cu fervoare ordinea socială de până atunci, militând pentru reforma integrală a statului. Liderii acestui curent se lăsau inspirați din sistemele filosofice trasate de exponenții perioadei iluminismului, anume: Montesquieu (care a promovat idea separației puterilor în stat), J. Locke ori J.J. Rousseau. Aceștia, în frunte cu Rousseau, considerau că omul prin natura sa spirituală este bun, deci perfectibil. Însă sistemul societal în care acesta se formează îi viciază natura și acțiunile, deci nu îi este favorabil. De-a lungul istoriei, aripa stângă a spectrului politic s-a preocupat de partide inerente familiei socialiste, ivite la finele secolului trecut. Principiile doctrinare după care stângă se ghidează în actul politic sunt: dreptatea socială, egalitatea, libertatea și reforma/schimbarea. Bunăoară, după cum se observă, principiile fundamentale ale stângii politice au rămas cam neschimbate de la 1789 încoace: Libertate, Egalitate, Fraternitate. Deci, pentru ca să te poți numi un apartenent al gândirii politice de stânga, înainte de toate, trebuie să militezi pentru o imixtiune accentuată a statului în treburile cetățeanului, precum și în sfera economicului. Trebuie să susții proiectele sociale ce vizează: reducerea șomajului, ajutorul social oferit mamelor tinere, asistența socială ș.a. Trebuie să fii de acord cu proiectele ce țin de redistribuirea resurselor naționale, pentru majorarea impozitării profitului ori a veniturilor rezultate din salarii. În același timp trebuie să militezi pentru ideea unui control extins al poporului asupra procesului decizional al Executivului, prin promovarea principiului democratic al Referendumului (instrumentul primar al activistului de stânga). Pe de altă parte, subliniez că a avea o gândire de stânga nu înseamnă să te opui proprietății private, libertăților cetățenești ori diferențelor între clasele sociale ( săraci, pătura medie, bogați). Deseori, sau de prea multe ori, auzim în dezbaterile publice sentințe de genul: „Eu sunt de dreapta!”, „Eu sunt de stânga!” – din punctul meu de vedere acest gen de caracterizări dau dovadă de o demagogie și ignoranță crase. Nu ne putem clasifica „de stânga ori de dreapta”, ci doar atunci când discutăm despre proiecte clare cu impact în societate. De altfel, în panoplia gândirii politice, ne putem considera socialiști ori liberali, republicani, libertarieni, conservatori ori monarhiști. O greșeală a discursului politic pe care trebuie să o semnalez privește legătura de cauzalitate între proiect și resurse. Adică, în condițiile în care îți propui să construiești un sistem de protecție socială trebuie să ai la dispoziție un capital care să-ți suporte implementarea eficientă. Altfel spus, într-o țară aflată în ascensiune economică, liberalismul trebuie să fie exersabil înainte de toate, iar socialismul să continue proiectul național doar după ce se înregistrează o stabilitate solidă a mediului de afaceri. De pildă, mă pot considera de stânga dacă susțin creșterea în procente a salariilor celor din mediul educațional, ori a pensiilor (care și așa au atins cote rușinos de mici) ș.a. Adică să susțin o redistribuire/redirecționare corectă a resurselor financiare către sectoarele defavorizate ale poporului. Pe de altă parte, mă pot considera de dreapta în cazul în care susțin cota unică de impozitare, care în accepțiunea politicilor macro-economice ale UE, este un mecanism benefic pentru atragerea investitorilor străini pe piața internă a oricărei țări.
Total votes: 12
Peer vote

Nu este destul de evident? Ele tot cresc mereu si vin ca si raspuns al problemelor actuale btw. Lumea tinde sa creada vrajeli ieftine decat simplul adevar. Nu exista partide curate, doar partide nepatate inca
Total votes: 14
Peer vote

Partidele de extrema dreapta si extrema stanga au dobândit mai multă popularitate în ultimii ani în Europa. Desi unele dintre ele au tendinte extremiste (neo-fasciste spre exemplu sau neo-comuniste), acestea devin din ce in ce mai atractive pentru populatie.Criza imigrantilor si modul in care a fost tratata de liderii europeni, primind cat mai multi imigranti in Germania, Franta si Suedia, fara a lua in considerare modul in care acestia vor fi integrati in societate, a dus la dorinta populatiei de a rezolva situatia cat mai rapid mai simplu si mai eficient. Chiar dacă această categorie de alegători reprezintă un procent mai mic din societate, prezența lor la vot mai activă asigură un succes partidelor de extremă. Alegătorul chiar dacă nu este extremist și are alte preferințe politice și ideologii, totuși votează astfel de partide deoarece ele pun accent pe anumite probleme sociale, de care alegătorul este preocupat. De asemenea, increderea din ce in ce mai scazuta in partidele cu ideologii centrale aflate momentan la conducere, lipsa unei pozitionari ideologice bine definita a cetatenilor constituie unul dintre motivele pentru care partidele extremiste se bucura de un succes din ce in ce mai mare.
Total votes: 15
Peer vote