Should tradeable pollution permits be given away by governments?

Yes, because this reduces the overall impact on jobs in the country as a whole.
6% (3 votes)
No, because a great opportunity is lost of increasing government revenue efficiently.
67% (32 votes)
No, because that contravenes the Polluter Pays Principle.
13% (6 votes)
Yes, because this allows to reduce the impact on jobs in selected industries.
8% (4 votes)
No, because the initial allocation procedure can be unfair.
4% (2 votes)
Yes, so that domestic industry can compete internationally.
2% (1 vote)
Total votes: 48

Comments

Poluarea este o externalitate cu efect negativ, cauzată de un actor economic asupra unei persoane cu care nu are nici o relație economică prin sistemul de piata. Ca și exemplu, eu respir aerul poluat de fabricile de la care nu sunt nici consumator, nici anagajat, nici furnizor. Din punctul meu de vedere Guvernul trebuie sa permita poluarea comerciala din mai multe motive. Firmele care polueaza au mai multe alternative prin care ele isi pot continua activitatea dar trebuie sa urmeze niste reguli ( sa reduca nivelul de poluare ) . Una dintre ele ar fi sa plateasca un impozit Pigouvian, impozit care aduce bani in bugetul statului, fiind un efect pozitiv. Dupa cum se stie, conducatorii au nevoie de bani in buget. Intr-adevar un impozit descurajeaza activitatea economica, dar in cazul poluarii este un efect benefic, unul dorit. Cu ajutorul acestei metode noi stim exact costul pentru cetatenii ai acestui impozit, dar in schimb nu stim cu cat se va reduce poluarea. Uneori in loc sa introducem un impozit, putem pune cote de poluare. Aceasta metoda este mai avantajoasa decat cea a unui impozit Pigouvian fiindca noi stim exact cu cat s-a redus poluarea, dar in schimb nu putem stii costul firmelor pentru a respecta cotele. Desigur, firmele se pot ajuta intre ele, prin vanzarea cotei de poluare. Guvernul si aici are de castigat. Acest cote pot fi vandute la licitatie adugand bani in bugetul de stat. Sau putem acorda cote gratuit firmelor care polueaza, aceasta metoda nu aduce bani in bugetul statului dar la repartizarea cotelor conducatorul poate favoriza unele firme, ajutandu-l ca pe viitor sa poata ramane la putere. Si nu in ultimul rand, tin sa amintesc de Organizatiile Internationale precum Organizatia pentru cooperarea si dezvoltarea economica (OCDE) care in 1972 a stabilit un principiu foarte important: CEL CARE POLUEAZA PLATESTE! Deci in concluzie, daca Guvernul permite poluarea ei o sa aiba numeroase avantaje de pe urma acelor firme.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 34
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Poluarea atmosferică dăunează atât sănătății umane cât și a mediului. Motiv pentru care Guvernul trebuie să găsească soluții pentru descurajarea poluării. O măsură pentru micșorarea gradului de poluare o reprezintă impozitarea pigoviană. Taxa pigoviană ( denumită după economistul englez Arthur C. Pigou, care a contribuit la teoria externalității) este folosită pentru a minimiza consecințele negative ale externalității, spre exemplu industriile puternic poluante ca industria producătoare de mașini. Aplicarea unor impozite pentru cei ce poluează, ca de exemplu impozite mai mari la carburanți, poate avea atât efecte pozitive cât și negative în ceea ce privește economia, deoarece pe deoparte descurajează industria iar pe de altă parte prin taxele recoltate, crește economia statului. O altă modalitate de soluționare a descurajării poluării, o reprezintă oferirea de subvenții, de către guvernanți, pentru cei ce nu poluează. Prin subvenționare, se încurajează industria. În urma implementării ambelor modalități de descurajare a poluării, se va obține același efect. Având în vedere că pentru buna desfășurare a activităților unui stat acesta are nevoie de un buget, format din taxele și impozitele colectate de la persoanele fizice și juridice ce trăiesc/activează în statul respectiv, este de la sine înțeles că odată aleasă cea de a doua variantă, și anume subvenționarea, impozitele pe poluare vor fi înlocuite cu alte impozite. În condițiile în care renunțarea la impozite nu este cu putință, sunt de părere că ar trebui urmat principiul stabilit de Organizația pentru cooperarea si dezvoltarea economică, în anul 1972, care a fost adoptat și de Uniunea Europeană, și anume „Cel care poluează plătește!”. Cu alte cuvinte consider că Guvernul nu ar trebui să permită poluarea comercială, ci să contribuie la diminuarea acesteia prin impozitarea ei.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 29
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Da, poluarea comerciala trebuie permisa intr-o lume moderna, doar ca ea trebuie limitata. Nu putem stopa aceasta poluare in totalitate, avand in vedere confortul de care dorim sa dispunem in zilele noastre, dar avand in vedere ca poluarea este o externalitate negativa, trebuie evaluat si efectul pe care il are aceasta asupra tertilor, in acest caz ''mana invizibila'' nu mai functioneaza eficient, deoarece pe langa producatori si consumatori apar terti, care nu au nici un fel de beneficii, ba chiar mai mult unora le provoaca disconfort. De aceea guvernele trebuie sa intervina asupra celor care polueaza prin impozite, nu pentru a descuraja activitatile acestora, ci pentru a- i determina pe acestia sa caute solutii eficiente pentru reducerea acestora. Cu toate acestea, exista greseli majore la nivelul guvernelor, un ex. la noi in Romania fiind cu TAXA DE MEDIU (de poluare), o taxa de tip Pigovian, care a facut ca sute de mii de romani sa-si inscrie masinile in Bulgaria, ca mai apoi sa circule cu ele in Romania, statul roman pierzand incasari de impozite, asigurari, etc.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Teoretic guvernele nu ar trebui să permită poluarea comercială, practic ar fi imposibil ca întreaga activitate poluantă să fie interzisă. După cum bine știm acest fenomen al poluării reprezintă o formă a externalitații. Dar totuși ce înseamnă acest concept de externalitate? Conform explicațiilor economistului Gregory Mankiw, trebuie să înțegem relația dintre piață și guvern. Piețele fac multe lucruri bine, dar nu fac totul bine. Așadar acțiunile guvernamentale se îmbunătățesc în funcție de rezultatele pieței. Eșecurile pieței se încadrează într-o categorie cunoscută sub denumirea de externalitate. Această externalitate apare atunci când o personă se angajează într-o activitate care influențează bunăstarea unui pasager, dacă această influență va avea efecte negative sau pozitive rămâne de aflat. Așadar putem încadra externalitățile în două mari categorii: pozitive, negative. Un exemplu simplu de externalitate pozitivă oferit de marele economist este cel referitor la educație. Într-adevăr educația produce beneficii private sub forma de salarii mai mari în timp, totuși există și alte efecte ce țin de externalitate. O populație educată duce la alegători mai informați, ceea ce înseamnă un guvern mai bun pentru toată lumea, o populație educată tinde să conducă la rate mai mici de criminalitate ș.a.m.d. Revenind la poluare trebuie să înțelegem că acest fenomen reprezintă o formă a externalității negative. Să presupunem că deținem o fabrică de hârtie, iar în timpul procesului de fabricație un produs secundar ar fi acela de eliminare în aer a unei substanțe chimice numită dioxină.Odată ce această substanță intră în mediu, riscul ca populația să aibă anumite probleme de sănătate va fi mare și în creștere. După cum am susținut și mai sus este destul de imposibil ca activitatea poluantă să fie total interzisă. Totuși guvernul răspunde la externalități în diverse moduri. Dacă discutăm despre externilatățile pozitive ne putem aștepta la un răspuns prin intermediul subvenției, dacă discutăm despre externalitățile negative modalitățile de răspuns vor fi altele. Prima modalitate poate fi cea referitoare la politica de comandă și de control sau Regulamentul. Guvernul poate remedia o externalitatea prin interzicere anumitor comportamente. Tocmai acesta reprezintă motivul pentru care există diferite măsuri împotriva unor autoturisme care nu pot fi vândute, deoarece nu îndeplinesc standardele minimale pentru poluare. Totuși există și alte autoturisme care poluează, iar guvernul nu poate să interzică toate formele de transport. Avantajul este că noi ca și cetățeni putem să știm exact cât va fi reducerea poluării, dar nu vom ști care va fi costul firmei pentru respectarea acestei cote. O altă modalitate este cunoscută sub denumirea de impozit corectiv sau impozit pigovian, după numele lui Arthur Pigou. Economiștii preferă de obicei impozitele corective decât reglementările ca mod de a face față poluării. Ne putem gândi la exemplu cu existența unei fabrici care își aruncă deșeurile într-un râu în fiecare an, prin regulamentare i se va impune să îți reducă polauarea până la 300 de tone pe an. Impozitul pigovian ar putea percepe o taxă de 50.000 de doalari pentru fiecare tonă aruncată. Regulamentul va stabili un nivel de poluare, în timp ce impozitul le va oferi proprietarilor de fabrici un stimulent economic pentru reducerea poluării. Cu cât impozitul este mai mare, cu atât reducerea poluării este mai mare. Dacă impozitul este suficient de mare, fabricile se vor închide cu totul, reducând poluarea la zero. Deși reglementările și impozitele corective sunt ambele capabile să reducă poluarea, impozitul îndeplinește acest obiectiv mai eficient. Regulamentul poate doar să impună reducerea cantității de poluare până la un anumit standard. Beneficiul impozitului pigovian deși descurajează industria dintr-un anumit domeniu în ansamblu, aduce bani la bugetul statului fiind un efect benefic. Comparativ cu regulamentul,prin impozitul pigovian vom știi care va fi costul firmei pentru a respecta cotele, dar nu vom știi cu cât mai exact se va reduce poluarea. Așadar poluarea comercială este permisă, dar se încearcă o diminuare a acesteia prin intermediul unor diferite măsuri.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Este foarte bine ca ati invatat o tema concreta a unei anumite carti, dar raspunsul vostru trebuie sa adreseze intrebarea concreta pe care am formulat-o, cu optiunile de raspuns aferente.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Crearea unui sistem de permisiuni de poluare licitabile/comercializabile reprezintă una dintre cele mai bune soluții privind problema externalității negative numită poluare. Aceste permise de poluare se acordă firmelor și impune o anumită cotă de poluare. Modul prin care acestea se pot acorda este licitația. Astfel, drepturile de poluare vor fi vândute celor care oferă mai mult pentru o perioadă de timp. Această modalitate de distribuire a permiselor, impedică marile companii care controlează o majoritate de autorizații să exercite un monopol și îmbunătățește stabilitatea prețurilor. Aceste permise devin și mai efeciente când pot fi tranzacționate între companii astfel, firmele care poluează mai mult vor fi nevoite să cumpere și alte permise pentru a-și mări cota de poluare. O alternativă la această soluție mai puțin benefică din perspectiva politică este aceea de a acorda permise pe baza cantității de poluare emisă în trecut. Dar această metodă ar putea avantaja companiile care au poluat excesiv în trecutul lor. Întrebarea care se pune este: Cine deține drepturile de proprietate asupra aerului? În cazul în care se stabilește că fabricile dețin acest drept, atunci permisele pot fi oferite pe criteriul poluării din trecut. Dar dacă se stabilește că nimeni nu deține drepturile de proprietate asupra aerului, permisele vor fi acordate celui care plătește mai mult pentru a aduce bani la buget și a răsplăti societatea. În contextul permiselor licitabile, societatea civilă prin ONG-uri poate cumpăra aceste permise pentru a controla poluarea. Această soluție a autorizațiilor de poluare licitabile este printre cele mai bune dar este dificil de știut câte permise să fie oferite. Printre efecte se numără: scăderea poluării (pozitiv), decizia companiilor de a mută fabricile in țări care permit o cantitate mai mare de poluare (negativ – cantitatea de poluare globală rămâne aceeași, economia statului pierde). În unele state se abordează ideea de “compensare a carbonului”. Astfel, industria trebuie să planteze copaci pentru a contrabalansa emisia de carbon.

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Foarte bine acest raspuns pentru ca adreseaza intrebarea. Poate sa fie imbunatatit reliefand importanta fondurilor rezultante a unei licitatii pentru eficienta sistemului de impozitare, discutand principiul Polluter Pays in contextul concurentei internationale, problemele potentiale a repartizarii politice a permiselor, si chiar mentionand problema practica discutata in ultimul filmulet despre Tata Industries si drepturile de de poluare acordate de UE. Foarte bine, Ionel. Tine-o tot asa.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Cum este imposibilă stoparea activităților poluante, guvernul poate diminua rata poluării prin diferite reglementări precum impozitele pigouviene sau permisele negociabile. Cea mai preferată reglementare aș putea spune ca este eliberarea permiselor de emisii de CO2. Deși acestea nu aduc bani în bugetul de stat așa cum face impozitul pigouvian, conducătorii optează pentru ele deoarece astfel pot favoriza acordarea acestor cote firmelor suținătorilor săi dar nu numai. Din moment ce pe piață sunt foarte multe firme poluante, guvernul nu poate ști care dintre acestea pot reducea poluarea cu un cost mai scăzut si care vor avea nevoie de sume mult mai considerabile pentru a se încadra în cotele propuse de ei, exista riscul ca unele firme să ajungă în faliment ( datorită eforturilor financiare mult prea mari pentru a reduce nivelul de poluare), iar altele ar putea la fel de bine să se mute în alte țări (unde să fie permisă o cotă de poluare mai crescută). Astfel a fost introdusă ideea de cote ce pot fi scoase la licitație. Acordarea permiselor licitabile sunt favorabile pentru ambele părți deoarece firmele care pot reduce nivelul de poluare cu un cost mai redus pot scoate acele permise pe care nu le folosesc la licitație, dându-le oportunitatea firmelor care nu își permit să scadă atât de ușor nivelul de poluare să cumpere aceste permise. Ambele categorii vor avea de câștigat, reducând mai mult poluarea unde este mai ieftin si mai puțin unde este mai scump. Ajungând astfel să avem o rată de poluare chiar mai scăzută decât au anticipat inițial specialiștii.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

O soluție pentru a rezolva problema externalității negative a poluării o reprezintă implementarea unui sistem de permise de poluare comercializabile între agenții economici. Permisele reprezintă o modalitate optimă prin care atât firmele care poluează mai mult pot câștiga, cât și firmele cu o cotă de poluare mai mică. Trebuie menționat și faptul că pe lângă permise, se impune și o anumită cotă de poluare ce trebuie respectată. Astfel, un stat pune la dispoziție un număr limitat de permise, iar firmele vor licita pentru ele, câștigătorul fiind cel care oferă cel mai mult. Firmele care poluează mai mult vor cumpăra mai multe permise pentru a-și mări cota, iar firmele ce folosesc altfel de metode pentru a reduce nivelul poluării vor cumpăra mai puține. Această tranzacție nu se rezumă doar la interacțiunea stat-firmă ci poate fi pusă în practică și între două sau mai multe firme. O fabrică ce și-a modernizat metodele de reducere a poluării poate vinde o parte din permise fabricilor care nu pot sau nu au cum să își modifice nivelul de poluare. Efectele acestor permise pot fi și pozitive, dar și negative. Efectele pozitive ar fi scăderea poluării per total, menținerea locurilor de muncă, deoarece dacă ar fi impusă doar o cotă de poluare, fără permise, firmele ce nu o pot respecta vor fi drastic amendate și se vor închide, lasând angajații în șomaj. Un alt efect pozitiv ar fi încurajarea oamenilor de a se implica în reducerea poluării prin ONG-uri sau alte forme de reprezentare ce le oferă oportunitatea de a cumpăra permisele. Printre efectele negative se numără descurajarea modernizării fabricilor învechite, din cauza faptului că pentru acestea este mai profitabil să cumpere permise decât să remodernizeze întreaga fabrică, mutarea industriei în țările în care cota este mai mare, sau unde nu există o cotă de poluare și creșterea dificultății de intrare pe piață a firmelor noi ce nu își permit să achiziționeze numărul de permise de care au nevoie. Așadar, permisele de poluare reprezintă un avantaj atât pentru stat, deoarece se poate implica activ în problematica poluării prin reducerea/ creșterea numărului de permise aflate la licitiație cât și pentru cetățenii de rând, deoarece și aceștia se pot implica și pot reduce emisiile.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

După cum ne explică și economistul Gregory Mankiw în cartea sa, unele acțiuni pot avea efecte nu numai asupra acelora care participă la acestea (vânzător, cumpărător, furnizor), ci și asupra altor persoane care sunt afectate fără voia lor. Aceste acțiuni se numesc externalități și pot fi atât pozitive, cât și negative. Spre exemplu, educația sau cercetările științifice sunt externalități pozitive, ele având un impact benefic chiar și asupra celor care nu se implică în procesul cunoașterii, dar pot beneficia de pe urma acestuia în mod indirect (de exemplu, dacă o persoană educată locuiește lângă noi, noi putem beneficia de un comportament mai corect din partea sa decât de la o persoană care nu este atât de educată). Totuși, de multe ori externalitățile negative au un impact mai puternic. Poluarea provenită de la fabricile producătoare de diferite materiale este un exemplu de astfel de externalitate, care afectează atât persoanele care locuiesc în zona acestora, cât și mediul înconjurător. Tocmai de aceea este nevoie de o intervenție a guvernului pentru a reduce această poluare. Această intervenție poate lua forma mai multor tipuri de măsuri, precum reglementarea, impunerea de impozite de tip Pigouvian sau oferirea de permise negociabile de poluare. Atunci când vine vorba de oferirea de permise negociabile de poluare sunt mai multe aspecte care trebuie luate în considerare. În primul rând, aceste permise pot fi cumpărate prin licitație, aceasta însemnând că firmele care au cu adevărat nevoie de ele vor fi dispuse să plătescă și sume mari de bani pentru a le obține, astfel contribuind la bugetul de stat. Deși impunerea de taxe Pigouvine ar fi o măsură care ar asigura un fond stabil în bugetul statului, dezavantajul este că nu se știe care este exact nivelul de reducere a poluării. De aceea, pentru a se asigura o reducere semnificativă a poluării, este preferată metoda permiselor de poluare. Această metodă poate, de asemenea, să fie și în beneficiul pieței muncii, atât la nivel general, cât și particular pentru acele firme, atunci când fabricile nu au costuri foarte mari pentru a reduce poluarea și atunci își pot păstra toți angajații, sau poate chiar angajează mai mulți. Însă când firmele nu își pot permite mai multe permise de poluare, acestea sunt nevoite să reducă activitatea și, implicit, să concedieze din personal. Mai mult decât atât, dacă aceste firme care primesc permise de poluare au o activitate bună și reușesc să reducă poluarea pe care o produc, ele pot face ca țara din care provin să aibă un impact mai mare în plan internațional și, mai mult decât atât, pot contribui la o mai bună performanță a industriei naționale. Cu toate că această măsură nu este considerată foarte corectă de către unii, deoarece numărul de permise oferite este unul limitat, este o măsură bună pentru că firmele care vor beneficia de acestea vor plăti mai mult în cazul în care chiar își doresc sa activeze pe piață, iar atunci când nu vor avea nevoie de toate permisele pe care le achiziționează le vor putea vinde altora și, astfel, vor contribui la creșterea economiei. Așadar, pot spune că măsura oferirii de permise negociabile de poluare este una benefică, care are avantaje importante precum creșterea bugetului prin cumpărarea și vânzarea acestora, reducerea poluării la un nivel stabilit dinainte, dar și pentru că se supune principiului "Cel care poluează plătește", principiu ce funcționează în multe țări și care este menit să descurajeze poluarea.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote