Is Romania prepared for joining the Euro?

Primary tabs

Yes, because its economy is very synchronised with the other Eurozone economies.
5% (7 votes)
Yes, because it has a very flexible economy to respond to asymmetric shocks.
3% (4 votes)
No, because its economy is neither synchronised nor flexible enough to deal with asymmetric shocks.
93% (141 votes)
Total votes: 152

Comments

Robert Mundell a format o teorie a zonelor monetare optime care avea scopul de a face posibilă o uniune monetară. El și-a dat seama de faptul că statele nu se bucură de cele mai bune aranjamente monetare când au o monedă proprie, deoarece există un cost al folosirii mai multor monede în tranzacțiile comerciale, precum cele ale schimbului valutar. Pe acest model a fost creată și Uniunea Economică Monetară, ca o etapă de integrare, ulterioară Pieții Unice. Revenind la situația României, consider că nu este încă pregatită sa adopte moneda euro, dat fiind costurile ce trebuiesc suportate in urma adoptării acesteia. Chiar dacă criteriile de convergență nominală sunt îndeplinite de către România, convergența reală demonstrează că nu este pregătită, mai mult de atât lipsa convergenței reale expune economia la șocuri asimetrice. În acest sens, Mundell preciza că trebuie să existe piețe flexibile pentru capital și forță de muncă, deci prețurile și salariile ar trebui să fie și ele flexibile, ceea ce se poate observa ca în cazul României și a altora state nu sunt similare (raportate la PPC, care asigură comparabilitatea corectă între țări ). Principalul cost al adoptării unei monede unice este pierderea independenței, deoarece politica monetară a României va fi asigurată de BCE, care nu va tine cont de condițiile economice ale fiecarei tari. În acest sens, Mundell preciza că o țară cu monedă națională este independentă pentru că își poate decide singură rata dobânzilor, masa monetară, deci implicit își decide singură politica monetară astfel încât să se potrivească condițiilor economice interne. Aceste aspecte sunt foarte importante pentru redresarea economiei în condiții de criză, deoarece România în cazul aderării și-ar pierde funcția de a stabili rata de schimb sau micșorarea salariilor, care sunt opțiuni pentru a răspunde unui șoc asimetric. Dacă convergența nominală își propune prin criteriile impuse ca statele membre să aiba cicluri economice similare, trebuie specificat că în UE nu există un mecanism de repartizare a riscurilor, adică un mecanism al transferurilor fiscale (să colecteze taxe dintr-o zonă în creștere și să le redistribuie într-o zonă aflată în recesiune). Acest fapt a putut fi observat în cadrul crizei economice, deoarece în cadrul Uniunii Monetare este imposibil de realizat, întrucțt ratele de schimb sunt fixe și există o rată a dobânzii unică. În ciuda numeroasele avantaje date de adoptarea monedei euro(dispariția costurilor de tranzacționare din fluxurile comerciale, o rată de schimb fixă, alinierea dobânzilor) consider că Romania nu este sincronizată cu economiile statelor membre, ceea ce îngreunează sarcina minimizării riscurilor,și nici nu va mai fi flexibilă. În concluzie, trebuie să se țină cont dacă beneficiile adoptării monedei unice depășesc costurile pe care le ar putea avea.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 26
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

"România în cazul aderării și-ar pierde funcția de a stabili rata de schimb sau micșorarea salariilor": Rata de schimb nu poate s-o modifice dar salariile interne poate sa le reduca, ceea ce se denumeste o "devaluare interna". Basescu a facut acest lucru in Romania si nu i-a trebuit o devaluare a monedei, chiar daca avea aceasta optiune la dispozitie. "Mundell preciza că trebuie să existe piețe flexibile pentru capital și forță de muncă, deci prețurile și salariile ar trebui să fie și ele flexibile, ceea ce se poate observa ca în cazul României și a altora state nu sunt similare (raportate la PPC, care asigură comparabilitatea corectă între țări )." Costul pierderii independentei politicii monetare (nu mai poti devalua moneda in cazul unei crize asimetrice) este un cost mai mic daca ai alte forme de a ajusta economia in cazul in care vei suferi o criza asimetrica, de exemplu reducand salariile interne sau emigrand in alte tari. Romania a demonstrat o mare flexibilitate sa reduca salariile interne si sa trimita persoane la diaspora in caz de nevoie. Aceasta flexibilitate face recursul la o devaluare mai putin necesar, si reduce costul aderarii la ZE. Pentru indeplinirea acestui criteriu desirabil de flexibilitate nu este necesar ca productivitatea si salariile sa fie egale intre Romania si celelalte state ale ZE.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 3
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Din punctul meu de vedere, dezvoltarea României şi rămânerea în urmă sunt principalele probleme care împiedică adoptarea mai devreme a monedei euro. La PIB-ul pe capul pe locuitor suntem printre ultimii din spațiul comunitar. Adică nu suntem competitivi pentru că ne lipseşte infrastructura, investițiile private și publice sunt la un nivel scăzut, iar distribuţia veniturilor este inegală în ţară. Bucureştiul, de exemplu, poate intra foarte bine în zona euro, pentru că firmele de aici generează aproape 50% din cifra de afaceri cumulată, în timp ce județele din Moldova nu scot mai mult de7-8%. Şi asta se reflectă în veniturile populaţiei. La infrastructură, suntem ultimii în Europa la kilometri de autostradă construiţi. Anul trecut au fost dați în folosință doar 15 kilometri și aceștia restanță din 2016.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Pentru România, aderare la zona euro reprezintă un proces complex, fapt pentru care se cunoaște că acesta implică îmbinarea convergenţei nominale cu convergenţa reală şi cu cea juridică, în cadrul unui efort de lungă durată pentru a adopta o monedă comună. În același timp, se poate preciza că, acest proces implică o latură culturală, întrucât moneda este considerată ca făcând parte din simbolurile oricărei națiuni, dar și o dimensiune socială care i-ar conferii României o dezvoltare echilibrată a regiunilor țării. Când se face referire la convergenţa nominală, capitol la care România stă bine, aceasta îndeplinește criteriile de la Maastricht, insă este necesar ca procesul de convergenţă să fie sustenabil în timp, adică să continue şi după adoptarea monedei comune, pentru a evita experienţa nefericită a statelor mediteraneene, care, după intrarea în euro-zonă au relaxat politicile de reforme structurale, ceea ce a dus la un proces de divergenţă în interiorul zonei euro. Dacă din acest punct de vedere România se încadrează, întrebarea fundamentală face referire la modul în care România este pregătită să se ridice la standardele celorlalte state membre a zonei Euro. Cu nivelul de trai scăzut, prețuri și salarii mici, forță de muncă relativ mică, cu rata șomajului mare și inflație, precum și cu o instabilitate economică, România nu este pregătită să reziste la o competiţie atât de dură cum este Zona Euro.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Trebuie sa incerci sa analisezi optiunile de raspuns furnizate care sunt si ele o parte esentiala a intrebari ca sa te ajute sa te concentrezi pe anumite aspecte importante. Dupa aia, poti sa introduci si tu alte argumente noi, dar nu uita sa-i analizezi pe cele propuse. Bine, Diana, tine-o tot asa cu munca si vom creste calitatea.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 2
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

La 11 ani de la intrarea în UE, Guvernul României a înfiinţat prin Ordonanţă de Urgenţă o Comisie Naţională de trecere la euro. Comisie care îşi propune să adopte un Plan de trecere la euro pentru care să existe consens naţional. Asta înseamnă că indiferent cine este la butoane, România ştie ce are de făcut cu privire la drumul său către euro. În România mult timp s-a vorbit despre dacă ar trebui sau nu să intrăm în zona euro şi în mod special când. Tratatul de funcţionare a UE (TFUE) este cel care prevede obligaţia României ca stat membru de a face toate demersurile pentru a trece la etapa superioară de integrare – intrarea în zona euro. În fapt, TFUE prevede ca toate statele membre (cu excepţia celor cu derogare permanentă, cum a avut Marea Britanie, de exemplu) să facă acest pas, mai devreme sau mai târziu, după o perioadă mai mult sau mai puţin extinsă. În momentul de faţă, România are statut de stat membru cu derogare temporară. Plecând de la această realitate, România nu ar trebui să se mai întrebe dacă ar trebui să trecem la euro sau nu, nici măcar când nu ar trebui să ne preocupe atât de mult în momentul de faţă. Întrebarea corectă – la care Comisia Naţională de trecere la euro ar trebui să răspundă în final – este cum ar trebui să facem asta, în ce condiţii, astfel încât România să obţină beneficii nete. Pentru că, dincolo de obligaţie, până la urmă România ar trebui să-şi dorească să intre în zona euro pentru avantajele pe care le va avea odată admisă. În opinia mea, România va avea o serie de avantaje certe odată cu aderarea la euro, însă acestea vor putea fi obţinute în anumite condiţii: 1. Convergenţă nominală sustenabilă, durabilă În ultimii ani, România a reuşit să îndeplinească – cu mici excepţii – criteriile oficiale de intrare în zona euro (Tratatul de la Maastricht). Într-un context în care multe dintre statele din interiorul zonei euro nu au reuşit să mai îndeplinească criteriile nominale – cel puţin nu pe toate, într-un context internaţional dificil din punct de vedere economic, se poate spune că în România procesul de convergenţă nominală a fost unul durabil. Adevăratul test al sustenabilităţii convergenţei nominale va fi dat însă în momentul în care România va intra în Mecanismul Ratelor de Schimb II (MRSII, en. ERMII). ERMII este o perioadă de minim 2 ani în care România va trebui să stea înainte de a intra în zona euro, un fel de anticameră a acesteia. În această perioadă, România va avea un curs de schimb fix (cu o marjă de fluctuaţie de +/-15%) al leului faţă de euro, curs fixat la o anumită paritate bine gândită şi negociată cu instituţiile europene (BCE, Comisia Europeană). În esenţă, în această perioadă, România va trebui să demonstreze că se poate descurca şi fără instrumentul curs de schimb, pe care-l pierde odată ce va intra în zona euro. Dacă în această perioadă nu vom reuşi să menţinem în continuare îndeplinite criteriile de convergenţă nominală (este suficient unul singur să nu mai fie îndeplinit), începând din acel moment, perioada de şedere în ERMII se extinde automat cu încă 2 ani. Au existat state care au stat în ERMII 9, respectiv 11 ani. Unele dintre aceste state au avut şi consiliu monetar, ceea ce înseamnă că, teoretic, ar fi trebuit să aibă un avantaj, întrucât aveau deja experienţa unui regim de curs de schimb fix. De aceea, consider că momentul pe care-l vom alege pentru intrarea în ERMII este cel puţin la fel de important ca cel ales pentru intrarea în zona euro, deoarece în acest mecanism intra cine doreşte (evident, în anumite condiţii), dar iese cine reuşeşte. În plus, procesul este ireversibil. Adică, nu te hotărăşti să intri în ERMII, demarezi negocierile, ţi se dă undă verde, după care vezi că nu reuşeşti şi vrei să te întorci. Nu se poate. Va trebui să rămânem în ERMII până când vom reuşi să îndeplinim condiţiile şi să fim admişi în zona euro. 2. Convergenţă reală sustenabilă În România, poate spre deosebire de toate celelalte state-est europene, există viziuni foarte diferite cu privire la cum ar trebui să arate drumul optim către zona euro, mai exact cu privire la necesitatea/nevoia de convergenţă reală (recuperarea decalajelor de dezvoltare) înainte de intrarea în Zona Euro. Adică, în România discuţia se poartă în termenii următori: atât timp cât îndeplinim criteriile de convergenţă nominală, de ce nu intrăm? ce mai aşteptăm? Jumătate din răspunsul la această dilemă cred că l-am dat deja. Dacă economia nu este suficient de pregătită, rămâi blocat în ERMII. Jumătatea cealaltă de răspuns am s-o dau invocând evidenţele empirice post criză. Aceste evidenţe au arătat că diferenţele de dezvoltare dintre statele care formează o uniune monetară contează mai mult decât vrem noi să acceptăm. Criza recentă a arătat la ce riscuri au fost expuse acele state (Spania, Portugalia etc.) care au intrat în zona euro cu diferenţe de dezvoltare vizavi de statele nucleu (Germania, Belgia, Olanda), diferenţe mult mai mici faţă de cele pe care le are România faţă de zona euro în momentul de faţă. Ultimele date disponibile arată că România avea în 2016 un nivel al PIB-ului pe locuitor destul de redus, respectiv 58% din media UE28 la paritatea puterii de cumpărare. Este destul de redus atât faţă de statele dezvoltate din zona euro, cât şi faţă de alte state est-europene, precum Cehia (88%), dar şi faţă de nivelul PIB pe locuitor la care alte state au intrat în zona euro după 2007 (94% în cazul Ciprului, ţările Baltice au avut o medie în jur de 70%, iar celelalte ţări (Slovenia, Malta, Slovacia etc.) o medie de 83%). Există explicaţii pentru nivelul încă redus al PIB-ului pe locuitor al României. Una dintre ele se referă la punctul de plecare, condiţiile iniţiale. De exemplu, în anul 2000, Cehia avea deja un nivel al PIB-ului pe locuitor de 72%, în vreme ce România pleca de la numai 26%. Semnificativ este că România a avut, după intrarea în UE, unul dintre cele mai rapide procese de convergenţă. În 10 ani s-au recuperat din decalaj circa 20 puncte procentuale, faţă de Bulgaria, care a reuşit să recupereze în aceeaşi perioadă doar 7 pp, Cehia 5pp, sau Ungaria 6pp; distanţa României faţă de ţările din afara zonei euro s-a redus semnificativ. Plecând de la aceste date, se poate spune că România are capacitatea de a recupera decalajele de dezvoltare, inclusiv în ceea ce priveşte rata de creştere a PIB-ului potenţial. Conform Prognozei de toamnă a Comisiei Europene, România avea în 2016 a treia dinamică a PIB potenţial din UE (3,5%) după Malta şi Irlanda. Dinamica era în 2016 de aproape 3 ori mai mare decât media UE. Estimările arată că, dacă România ar reuşi să crească în continuare în medie în acelaşi ritm şi de natură sustenabilă, ar reuşi în 2022 să ajungă la un nivel al PIB-ului pe locuitor la PPC de 70% din media UE28, iar în 2024 la 75%, ceea ce poate fi considerat un nivel acceptabil al convergenţei reale în vederea trecerii la euro. Convergenţa reală înseamnă însă mai mult decât indicatorul PIB/loc. Iar asta este poate una dintre cele mai importante lecţii ale crizei. De exemplu, România nu va putea vorbi de o integrare avantajoasă în zona euro atât timp cât convergenţa preţurilor nu va fi însoţită şi de convergenţa salariilor. Analiza convergenţei preţurilor arată că în România aceasta este la aproape jumătate din media UE28 – nivel asemănător cu cel al celorlalte state est-europene. Dacă ne uităm însă la convergenţa salariilor, vom vedea că în România – potrivit ultimelor date statistice existente – nivelul acesteia este la cca un sfert din media UE28, aproape jumătate din dinamica înregistrată de Cehia şi sub nivelul Poloniei sau Ungariei. Desigur, nivelul salariilor nu va putea creşte de natură sustenabilă în lipsa competitivităţii. Iar la acest capitol, România are încă destul de recuperat. Potrivit ultimelor date statistice, România şi Bulgaria se afla la cea mai mare distanţă faţă de Germania – considerată standard de referinţă din punct de vedere al competitivităţii. Convergenţa regională este o componentă importantă a convergenţei reale. Şi aici România are încă un punct de vulnerabilitate. În ultimii ani, indicele disparităţii regionale s-a redus foarte puţin. Raportul dintre cea mai puţin dezvoltată regiune, Nord-Est, şi cea mai dezvoltată, Bucureşti-Ilfov, a fost de 24% în anul 2008 şi de 25,5% în anul 2016. 3. Convergenţă OCA (optimum currency areas) Convergenţa OCA se referă la cât de compatibile sunt sau nu economiile ce fac parte dintr-o uniune monetară. De ce e nevoie ca aceste economii să fie compatibile? În zona euro majoritatea politicilor economice sunt comune (mai puţin politica fiscală, cel puţin deocamdată). De exemplu, politica monetară unică a Băncii Centrale Europene nu se va adresa particularităţilor/specificului fiecărei economii în parte, ci unor structuri presupuse a fi deja similare. Un exemplu de convergenţă OCA este convergenţa structurală. Estimările arată că toate statele est-europene au încă o structură a economiei destul de diferită faţă de cea a zonei euro. În ultima perioadă, în România s-au făcut în acest sens progrese semnificative: ponderea agriculturii în PIB de 4,1% în anul 2016 este comparabilă cu cea din zona euro; ponderea industriei în PIB de 24,1% în anul 2016 este chiar mai ridicată decât media zonei euro, ponderea serviciilor în PIB a ajuns la 55,4% etc. Din punct de vedere al sincronizării ciclurilor de afaceri – un alt exemplu de convergenţă OCA, estimările rezultate pe bază mai multor metodologii diferite indică acelaşi lucru – în perioada analizată (2000-prezent), România a avut un nivel destul de redus de sincronizare al ciclurilor de afaceri cu cel al zonei euro. Acest lucru înseamnă că România ar avea mult mai multe de pierdut decât de câştigat dacă ar lua decizia să intre în zona euro în momentul de faţă, deci nepregătită. În concluzie, România ar putea avea o serie largă de avantaje certe odată cu intrarea în zona euro – stabilitate macroeconomică, reducerea costurilor de finanţare/costului capitalului, creşterea investiţiilor străine directe, creşterea exporturilor, importul de credibilitate a Băncii Centrale Europene, reducerea costurilor de tranzacţionare, eliminarea riscului ratei de schimb, poziţie internaţională mai avantajoasă, accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă etc. Toate aceste avantaje însă vor putea fi şi resimţite de cetăţeni dacă vor fi fost îndeplinite anumite condiţii: un proces de convergenţă nominală sustenabil, durabil, de natură permanentă şi nu temporară, o masă critică de convergenţă reală ex ante şi o economie cât mai compatibilă cu cea a zonei euro. Principalul cost al trecerii la euro se referă la pierderea independenţei politicii monetare naţionale – tocmai de aceea e nevoie de o economie pregătită, de instrumente alternative, pentru a nu resimţi pierderea acestor instrumente. Nici incertitudinile privind evoluţiile din zona euro nu sunt de ignorat, ne interesează direct dacă şi mai ales cum va fi reformat proiectul european. Decizia de trecere la euro va fi în cele din urma una de natură politică. Dacă vrem însă avantaje cât mai mari şi costuri cât mai mici, trebuie să înţelegem că dimensiunea economică contează enorm în această ecuaţie, care să nu uităm că este despre oameni, nu despre cifre sau voturi.(https://m.adevarul.ro/economie/stiri-economice/aderarea-romaniei-zona-euro-despre-oameni-nu-despre-cifre-sauvoturi-1_5addaa79df52022f7523936d/index.html?fbclid=IwAR0TG1-bDDeyjheGmP1-BzfnPsKFPOJIzsryVqjAxtrigLI_o6UQbqlQExQ)
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Zona Euro aduce cele mai numeroase beneficii (conform teoriei Zonei Monetare Optime), fapt pentru care devine extrem de atractiv pentru statele membre să adere la aceasta. Pentru ca să se întâmple aceasta este nevoie totuși de făcut o analiză a tuturor costurilor, avatantajelor, dezavantajelor, dar și riscurilor pe care le implică. Prin urmare, pentru a adopta moneda euro este necesară îndeplinirea unor anumite condiții, numite criterii de convergență, stabilite prin Tratatul de la Maastricht, care ar asigura că statul candidat este pregătit să adere la Zona Euro și nu prezintă riscuri nici pentru propria economie, nici pentru Zona Euro în ansamblu. În cazul României, adoptarea monedei euro la momentul actual ar putea aduce anumite dezavantaje, pe termen lung pot fi subliniate însă mai multe aspecte pozitive, facilitând integrarea economică și financiară, reducerea costurilor de finanțare, creșterea investițiilor străine directe, eliminând riscul ratei de schimb, dar și creșterea imaginei la nivel internațional . Deși România se înscrie în dimensiunile criteriilor de convergență nominală (Stabilitatea prețurilor, finanțele publice, ratele dobânzii și stabilitatea cursului de schimb), când este analizată convergența reală (de exemplu productivitatea muncii sau bunăstarea economică), România nu ajunge la nivelul așteptat. Gradul de dezvoltare a României, precum și performanțele sale economice nu indică pregătirea necesară pentru a adoptat moneda euro, de altfel nici economia acesteia nu este suficient de sincronizată și flexibilă pentru a face față șocurilor asimetrice. Prin urmare, până a adera la Zona Euro, România trebuie să îmbunătățească anumite aspecte pentru a se asigura că va avea parte de efectele pozitive pe care la aduce aderarea și nu își va pune în pericol economia proprie și a celorlalte statele membre a Zonei Euro. (https://www.investopedia.com/terms/o/optimal-currency-area.asp ; https://www.bnr.ro/Criteriile-economice-1247.aspx ; Convergenta nominala vs convergenta reala, Mugur Isărescu,2015 ; European economic and monetary integration, and the optimum currency area theory, EconomicPapers30 , 2008)
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 23
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

In ce sens economia Romaniei nu este suficient de flexibila ca sa faca fata unor eventuale socuri asimetrice?
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Romania nu este pregatita in momentul de fata pentru aderarea la zona euro , insa acest fapt nu reprezinta neaparat cel mai rau sau important lucru pentru tara in momentul de fata . Apartenenta la zona euro poate fi foarte periculoasa pentru tarile slabe deoarece , neavand aceeasi putere economica , dar avand aceleasi obligatii sau perciole , posibilitatea de a intra in criza este iminenta .Ultima criza economica a aratat ca zona euro nu poate salva o tara modesta economic precum Grecia de la colapsul economic . In acest context este evident ca Romania nu trebuie sa adere in viitorul apropiat la zona euro , deoarece este artificiala alaturarea in acelasi spatiu monetar cu tari precum Germania si Franta . Cum spuneati si in cadrul CURSULUI , zona euro este precum incalzirea la comun a unui oras , incalzirea de tip centralizat . Este imposibila multumirea si acoperirea sau oferirea comfortului tutoror celor implicati in mod egal . Astfel moneda nationala , sau in aceeasi logica , centrala de apartement se poate dovedi mai sigura
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 20
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Zona euro reprezintă o tentație mare pentru membrii Uniunii Europene care nu fac parte din aceasta, prin faptul ca zona euro vine cu o serie de avantaje, pe care unii teoreticeni le consideră cruciale pentru dezvoltarea unor state cu potențial. Având in vedere cazul României, după cum am putut observa în filmulețe, aceasta îndeplinește teoretic condițiile de aderare la zona euro(convergenta nominală), intrate în vigoare odata cu Tratatul de la Maastrich, privitor la procentul inflației, dobânzilor pe termen lung, deficitului bugetar, datoriei publice și a cursului valutar, însă convergența reală a tuturor acestor date sunt descurajatoare pentru o posibilă trecere la moneda euro. În cazul în care România ar intra în Zona Euro, nefiind pregătită cu adevărat de competiția acerbă din interiorul acesteia, efectele ce ar urma,ar fi dezastroase din punct de vedere economic, ceea ce ar duce mai mult ca sigur la o criză economică asemanătoare Greciei. Problema României în ceea ce privește aderarea la zona Euro nu este data doar de problemele de dezvoltare economica în timp sau de competiția acerbă, ci și de faptul ca renunțarea la propria monedă duce la pierderea independentei Bancii Naționale, aceasta din urmă intrând sub ”controlulu” Bancii Europene. Tinând cont de situația actuală a României, privitoare la dezvoltarea economică, la situația politica și la infrastructura de care dispune, cea mai bună decizie pentru binele propriu ar fi ca aceasta sa întârzie momentul aderării la Zona Euro, pana cand va dispune de gradul de dezvoltare real necesar pentru a face față zonei respective. În concluzie, România este o țară care deși pe hartie îndeplinește cerințele necesare pentru aderare la Zona Euro, realitatea ne arată contrariul, deoarece dezvoltarea inconsitentă în timp și politicile actuale slabe pe care aceasta le are, vor reprezenta caderea în criza.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote