Is the possibility of Member States exiting the EU (article 50) good for EU democracy?

Negatively, because the availability of exit reduces the need to use voice to try to solve any EU shortcomings.
8% (3 votes)
Positively, because the availability of exit increases the likelihood of voice being taken seriously by EU leaders.
92% (33 votes)
Total votes: 36

Comments

Un bun punct de plecare în analiza acestei chestiuni o constituie analiza lui Albert Hirschman, concretizată prin lucrarea „Exit, Voice and Loyalty” care pune problema modului de acțiune a unui client vizavi de deteoriorare performanței unei firme: să schimbe produsul sau să facă o plângere către administrare. Mai exact, acesta poate pleca (exit) sau să-și facă auzită vocea. Acest model se poate plia atât statelor, cât și organizațiilor internaționale precum Uniunea Europeană, în anumite situații precum este Brexit-ul în momentul de față. De-a lungul timpului, Marea Britanie a avut o atitudine destul de nesigură în raport cu Uniunea Europeană, drept dovezi stau neaderarea la zona euro și zona Schengen, situații în care și-ar fi putut face auzită vocea dacă era nemulțumită, însă nu a făcut-o. În schimb, a ales varianta de a ieși din UE prin intermediul art. 50, introdus pentru prima dată în Tratatul de la Lisabona (2007). Acest articol vine ca o întărire a spriritului democratic ce caracterizează Uniunea, tocmai prin oferirea posibilității de retragere, așa cum este cazul Marii Britanii, fiind un element ce demonstrează respectarea libertăților și a drepturilor, ceea ce spre exemplu, în cadrul dominației sovietice asupra Europei de Est acesta nu era garantat. În plus, ceea ce este foarte important de menționat este că ieșirea Marii Britanii din UE a fost hotărâtă într-un mod cât mai democratic cu putință, adică printr-un referendum național al cărui rezultat s-a concretizat printr-un procent de 51% pro-Exit, rezultat care a exprimat foarte clar voința poporului britanic. Cu toate acestea, folosirea „vocii” de către statele membre pentru exprimarea nemulțumirilor de orice fel din interiorul Uniunii, contribuie într-o măsură mult mai mare la democratizarea Uniunii pentru că doar așa comunitatea europeană își va putea îmbunătăți politicile, iar buna funcționare a acesteia va fi resimțită la toate nivelurile, inclusiv asupra cetățenilor europeni. https://www.socialeurope.eu/exit-brexit-voice-loyalty https://www.bbc.com/news/politics/eu_referendum/results
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 11
Peer vote

În ceia ce privește funcționarea Uniunii Europene ,de multe ori s-a pus problema cum ar trebui să acționeze statele membre astfel încât vocea fiecăruia să se facă mai auzită de către liderii UE , auzirea tuturor vocilor ducănd la creșterea performanței în detectarea , dezbaterea și rezolvarea problemelor Uniunii Europene .În lucrarea sa din 1950 , Exit , Voice , Loyality,Albert Hirschman a expus cele trei opțiuni pe care le au oamenii pentru a răspunde nemulțumirilor în cadrul organizațiilor ,firmelor sau statelor :pot pleca ,pot cere schimbări sau pot să se conformeze . În ceia ce privește Uniunea Europeană ,majoritatea statelor membre au ales cea dea doua variantă.Vedem în ultimul timp statele din Grupul de la Vișegrad sau altele inclusiv România care au o atitudine cât mai gălăgioasă în expunerea problemelor liderilor de la Bruxelles . Din acest punct de vedere ,posibilitatea ca statele să poată părăsi Uniunea Europeană poate face ca dacă unele state amenință cu acest lucru ,liderii europeni să fie mai receptivi față de cerințele acestora și să le facă mai multe concesii . Desigur ,însă că acele state trbuie să fie cu adevărat importante în Uniunea Europeană și care în cazul ieșirii ar cauza grave pierderi Uniunii . Această posibilitate este viabilă din anul 2007 , prin introducerea articolului 50 în Tratatul de la Lisabona ce prevede că un stat membru se poate retrage din Uniunea Europeană în cazul în care dorește acest lucru . Din punct de vedere al acestei posibilități putem spune că subiectul Brexit a fost ca un duș rece pentru Uniune și care i-a făcut pe liderii acesteia să fe mult mai receptivi la cerințele statelor astfel încât astfel de situații să fie evitate pe viitor . În concluzie cred că posibilitatea de ieșire a statelor membre din Uniunea Europeană este castegoric un factor care duce la creșterea gradului de receptivitate al liderilor europeni față de problemele statelor , crescând astfel gradul de democrație din cadrul Uniunii .
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 13
Peer vote

Petru a raspunde la aceasta intrebare ne ajuta lucrarea lui Albert O. Hirschman - Exit, Voice and Loyalty. Conceptul de bază este după cum urmează: membrii unei organizații, fie o afacere, o națiune sau orice altă formă de grupare umană, au în esență două răspunsuri posibile atunci când percep că organizația demonstrează o scădere a calității sau beneficiu pentru membrul respectiv: poate ieși (se retrage din relație); sau pot vorbi (încearcă să repare sau să îmbunătățească relația prin comunicarea plângerii, a plângerii sau a propunerii de schimbare). De exemplu, cetățenii unei țări pot răspunde la o represiune politică crescândă în două moduri: emigrarea sau protestul. În mod similar, angajațiipot alege să renunțe la munca lor neplăcută sau să-și exprime preocupările în efortul de a îmbunătăți situația. Clienții nemulțumiți pot alege să facă cumpărături în altă parte sau solicită managerul. Ieșirile și vocea reprezintă o uniune între acțiunea economică și cea politică. Ieșirea este asociată cu mâna invizibilă a lui Adam Smith , în care cumpărătorii și vânzătorii sunt liberi să se miște în tăcere prin piață , formând în mod constant și distrugând relațiile. Vocea, pe de altă parte, este de natură politică și, uneori, confruntată. Deși atât ieșirea, cât și vocea pot fi folosite pentru a măsura o scădere într-o organizație, vocea este, prin natura sa, mai informativă, deoarece oferă, de asemenea, motive pentru declin. Ieșire, luată în pace, oferă doar semnul de avertizare de declin. Exit și voce interacționează, de asemenea, în moduri unice și uneori neașteptate; prin oferirea unei oportunități mai mari de feedback și critici , ieșirea poate fi redusă; dimpotrivă, sufocarea disidenței conduce la o presiune sporită pentru membrii organizației să folosească singurele mijloace disponibile pentru a exprima nemulțumirea, plecarea. Prin urmare, principiul general este că, cu cât este mai mare disponibilitatea ieșirii, va fi folosită vocea mai puțin probabilă. Cu toate acestea, interacțiunea loialitățiipoate afecta analiza cost-beneficiu în privința utilizării ieșirii sau a vocii. Acolo unde există loialitate față de organizație (dovedită de un patriotism puternic din punct de vedere politic sau loialitate față de consumatori), ieșirea poate fi redusă, în special în cazul în care opțiunile de ieșire nu sunt atât de atrăgătoare (mici locuri de muncă, obstacole politice sau financiare în calea emigrării sau în mișcare) . Membrii loiali devin mai ales dedicați succesului organizației atunci când vocea lor va fi auzită și când o vor putea reforma. Prin intelegerea relatiei dintre iesire si voce si a interactiunii pe care loialitatea o are cu aceste alegeri, organizatiile pot sa-si construiasca mijloacele pentru a raspunde mai bine preocuparilor si problemelor membrilor lor si, prin urmare, sa imbunatateasca. Neînțelegerea acestor presiuni concurente poate duce la declinul organizațional și la posibilele eșecuri.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 8
Peer vote

Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona reprezintă ”poarta de ieșire” a statelor membre din Uniunea Europeană. În momentul în care se prezintă această dorință, din partea unei tări în fața Consiliului UE, se dă startul unei perioade de doi ani de negocieri, timp în care ”vocea” este auzită și luată în serios. Adăugarea acestui articol în tratat a fost, nu datorită credinței că la un momendat o democrație stabilă precum Marea Britanie va face acest pas, ci pe baza principiului apartenenței voluntare. În acest sens, Uniunea Europeană este o comunitate de state asociate voluntar și nu subjugate. În modelul simplu al alegerii raționale, atunci când unii actori se regăsesc în fața unei schimbări negative de cele mai multe ori optează să iasă urmărind mereu maximizarea beneficiilor. Albert O. Hirschman, în lucrarea sa ”Exit, Voice and Loyalty”, susține că actorii au două posibilități pentru a răspunde schimbărilor ce le afectează într-un mod negativ bunăstarea: fie pot opta pentru a ieși( din organizație, renunțând la consumul aferent) fie pot utiliza vocea (pentru a reclama cum să consume sau protestând drept cetățean/membru). ”Tendința de a pleca este determinată de gradul de loialitate față de o companie sau de stat. Loialitatea încetinește viteza de ieșire și poate da organizației timp să se recupereze.” Ideile lui Hirschman stau la baza multor studii în care se analizează starategiile decidenților organizațiilor sau a statelor care aflați într-o situație de criză aleg ieșirea sau vocea. Strict legat de dispoziția articolului 50 TUE, acesta face ca Uniunea Europeană să fie o organizație supranațională constituită pe principiul libertății de asociere, promovând la nivel comunitar stabilitatea în termeni democratici și nu autoritari. Iar în ceea ce privește Brexit-ul și ținând cont de cele două posibilități date de Hirschman, se pare că Marea Britanie optează pentru amândouă, pe de o parte dorește ieșirea din UE, iar pe de altă parte folosește dreptul la voce pentru a negocia cu privire la unele beneficii(date de statutul de membru al Uniunii) de care nu vrea să se lipsească odată cu ”divorțul„ de aceasta. Istoria, precum și prezentul, ne demonstrează că loialitatea Marii Britanii față de UE a fost întotdeauna precară sau chiar inexistentă, iar asta explică situația actuală.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote

Consider că este un lucru pozitiv, deoarece disponibilitatea ieșiri sporește probabilitatea ca vocea să fie luată în serios de liderii Uniunii Europene. În cazul acestei întrebări se remarcă Albert Hirschman, prin lucrarea ,,Exit, Vogue and Loyality” în care se vorbește despre modul de acțiune a clientului în privința deteriorării performanței unei firme, astfel poate pleca sau să își facă simțită vocea. Articolul lui Hirschman dovedește o întărire a spiritului democratic ce caracterizează Uniunea, unde oferă posibilități de retragere, așa cum este în cazul Marii Britanii, unde se demonstrează respectarea drepturilor și libertăților. Cu cât este mai mare disponibilitatea ieșirii, cu atât vocea va fi mai puțin auzită. Dacă există loialitate ieșirea poate fi minimizată. Articolul 50 dovedește faptul că Uniunea Europeană încearcă să fie o organizație formată pe principiul libertății de asociere.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote

Articolul 50 al Tratatului de la Lisabona reprezinta o poarta de iesire a statelor membre din UE.Putem intelege asadar ca statele sunt asociate voluntar si nu sunt conditionate sau fortate sa ramana daca nu le convine politicile sau strategiile acesteia, iar asa zisa "VOCE" constrange uniunea sa raspunda cat mai corespunzator si democratic din diferitele situatii, fie ele economice, culturale sau politice.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote

If anything is a vital priority for the EU, above every other aspect pertaining to common political goals, including the maximization of economic prosperity and the advancement of cooperation between member states, that very thing is avoid becoming an authoritarian super-state. Article 50 is very important in this regard, even if it is never used again, it plays the role of a necessary safeguard against any possible setback into tyranny, what it does is to essentially permit dissent and allow member states to make their stance clear that the direction the Union would be taking at that time is not correct. Even if the previously mentioned feeling is wrong, and certainly many oponnents of Brexit think exactly in this manner, that does not mean that the EU should be the final arbiter of what a country should do regarding such a crucial decision.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 5
Peer vote

Dreptul explicit la retragere prevăzut in articolul 50 poate transforma subtil structura angajamentului statelor membre față de UE. J.H. H. Weiler a prezentat aceste angajamente prin aplicarea noțiunilor de ieșire și a vocii împrumutate de la Analiza seminală a lui Albert O. Hirschman. Pe scurt, Weiler a susținut că opțiunea implicită de ieșire a condus la o creștere a vocii (adică la controlul guvernelor în luarea deciziilor). Tratatul de la Lisabona a formalizat un drept explicit la retragere ceea ce a afectat echilibrul tradițional al Uniunii Europene: reglementarea explicită de retragere oferă o resursă pentru eroziunea loialității și modifică cerințele de creștere a vocii către o ieșire selectivă (adică scutiri parțiale de la acquis-ul UE).
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 7
Peer vote

Modelul propus de Hirschman în lucrarea "Exit, Voice and Loyalty" a fost preluat ulterior și aplicat în diferite domenii precum economie, politică. Acesta are în vedere insatisfacția membrilor unei companii, organizații și propune că aceștia, în cazul in care sunt nemulțumiți în legătură cu grupul/mediul/clubul din care fac parte au în vedere "exit-ul" (părăsirea relației) sau "voice", pentru a avea parte de niște negocieri și pentru a ajunge la un numitor comun. Decizia de a ieși sau de a rămâne pentru negocieri depinde de loialitatea ("loyalty") dintre cele două părți. Cei loiali sunt considerați mai puțin predispuși să iasă, în cazul în care au o nemulțumire. Acest subiect a fost preluat ulterior și de Graham și Keely (1989), care au analizat loialitatea și au vorbit despre aceasta fiind chestiunea care moderează vocea sau ieșirea, sau de Farell și Rusbult, care au teoretizat plecând de la teoria lui Hirschman că există două dimensiuni ale nemulțumirii: constructivă-distructivă și activă-pasivă. Aceste idei pot fi aplicate și Brexit-ului și sugerează că ieșirea Regatului Unit a fost mai probabilă din cauza vocii limitate a acestuia în realizarea reformelor, împreună cu faptul că loialitatea Marii Britanii față de Uniunea Europeană a fost scăzută. Percepția sa de sine ca "popor special" a fost însoțită de un scepticism de lungă durată cu privire la străini, inclusiv alți europeni. Unii au considerat că Brexit-ul a fost rezultatul unei judecăți greșite din partea premierului David Cameron privind organizarea unui referendum, o gestionare defectuoasă a politicii de migrație de către UE. Prin urmare, articolul 50, invocat de către Marea Britanie pentru a ieși din UE este o metodă de respectare a drepturilor și libertăților statelor membre, care acționează în funcție de interesele proprii. Deși Marea Britanie nu a folosit conceptul de "voice", nu a avut nemulțumiri față de care UE să acționeze democratic, să negocieze și să ia măsuri, Marea Britanie a trecut direct la etapa "exit", arătând cel mai probabil un grad scăzut de loialitate față de UE. Prin urmare, Tratatul de la Lisabona a formalizat un drept explicit de retragere, ceea ce a afectat echilibrul Uniunii din două puncte de vedere: reglementarea explicită de retragere erodează loialitatea statelor față de UE și schimbă preferințele statelor de la creșterea vocii, spre ieșirea din UE. În ciuda acestui fapt, consider că tocmai articolul 50 care permite retragerea din UE, reflectă gradul ridicat de democrație al acesteia și permite statelor care nu se mai pliază pe principiile funcționării UE să iasă din acest "club". (Interpreting Article 50: exit and voice and…what about loyalty?- Carlos Closa, Introduction to Research on Hirschman's Exit, Voice, and Loyalty Model- David M. Saunders)
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 5
Peer vote

Consider ca existenta articolului 50 este benefica, nu vad ce poate fi rau atunci cand ai o cale in plus de a rezolva lucrurile. Lipsa acestui articol si faptul ca o data cu aderarea unui stat inseamna implicarea totala ar putea fi, pe de alta parte, un motiv in plus de gandire pentru conducerea oricarui stat ce doreste sa adere. Existenta acestui articol permite membrilor sa se gandeasca la o alternativa, atunci cand simt ca situatia este de asa natura incat nevoile si dorintele statului in cauza si cele ale Uniunii Europene difera la un nivel la care nu se mai poate lua in calcul un compromis. Cu toate acestea mentionez ca nimeni nu ar trebui sa foloseasca acest articol doar cu scopul de a creea presiune si evident de a obtine avantaje, utilizarea lui ar trebui pusa in aplicare doar atunci cand situatia nu poate fi rezolvata in nici un alt mod.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote